Condiții de lichiditate și operațiuni de politică monetară din 5 noiembrie 2025 până în 10 februarie 2026

Acest raport, redactat de Christian Lizarazo și Kristian Tötterman, face parte din Bulletinul Economic al BCE, Ediția 2/2026. El oferă o analiză detaliată a condițiilor de lichiditate în cadrul Eurosistemului, împreună cu operațiunile de politică monetară relevante care au avut loc în timpul celor de-al șaptelea și al optulea perioade de întreținere a rezervelor din anul 2025, acoperind perioada din 5 noiembrie 2025 până în 10 februarie 2026.

Prezentarea tendințelor de lichiditate

În timpul acestei perioade de revizuire, lichiditatea medie excedentară din sistemul bancar al zonei euro a cunoscut o scădere notabilă. Această contracție a ofertei de lichiditate este atribuită în principal reducerii activelor detinute de Eurosystem, sub programele de achiziție de active (APP) și programul de achiziție de urgență în timpul pandemiei (PEPP). Scăderea a început odată cu încetarea reinvestițiilor APP la începutul lui iulie 2023, urmată de finalizarea reinvestițiilor PEPP la sfârșitul lunii decembrie 2024. O contribuție suplimentară a avut-o o creștere modestă a factorilor autonomi neti, care a influențat de asemenea reducerea lichidității excedentare.

Evaluarea nevoilor de lichiditate

Media cerințelor zilnice de lichiditate cu care s-a confruntat sistemul bancar din zona euro, calculată ca suma totală a factorilor autonomi neti și a necesarului de rezerve, a crescut cu 18 miliarde de euro, ajungând la un total de 1.306 miliarde de euro în perioada examinată. Această creștere a fost influențată în mare parte de o reducere a factorilor autonomi de lichiditate, corelată cu o creștere a factorilor autonomi care absorb lichiditate. În plus, cerințele minime de rezervă s-au majorat cu 1 miliard de euro, atingând un total de 169 miliarde de euro.

Factorii care influențează lichiditatea

Pe parcursul perioadei de revizuire, factorii autonomi care oferă lichiditate au înregistrat o diminuare generală de 8 miliarde de euro, principala cauză fiind o scădere de 16 miliarde de euro a activelor nete denominate în euro. Această scădere s-a datorat parțial creșterii depozitelor externe denominate în euro, care absorb lichiditate, contrabalansată doar parțial de o creștere a investițiilor externe non-monetar. Într-un alt context, deținerile de active externe nete au crescut cu 8 miliarde de euro.

În contrast, factorii autonomi care absorb lichiditate au crescut cu 9 miliarde de euro în această perioadă, în mare parte datorită unei creșteri a circulației bancnotelor. Cererea pentru bancnote tinde să crească în perioada sărbătorilor din cauza cheltuielilor mai mari ale gospodăriilor. Circulația totală a bancnotelor a crescut cu 15 miliarde de euro, ajungând la 1.607 miliarde de euro. Mai mult, depozitele guvernului la Eurosystem au scăzut cu 9 miliarde de euro, pentru a ajunge la 102 miliarde de euro, ca urmare a unei încetiniri generale a emisiunii guvernamentale la sfârșitul anului.

Instrumentele de politică monetară și impactul acestora

În perioada de revizuire, lichiditatea medie furnizată prin instrumentele de politică monetară a scăzut cu 125 miliarde de euro, stabilindu-se astfel la 3.776 miliarde de euro. Această scădere a fost legată în principal de reducerea portofoliilor directe de care dispune Eurosystem.

În mod specific, lichiditatea creată prin deținerile de politică monetară a scăzut cu 128 miliarde de euro, ajungând la 3.752 miliarde de euro, ca urmare directă a maturităților continue ale deținerilor APP și PEPP fără reinvestiții. În schimb, lichiditatea furnizată prin operațiuni de credit a înregistrat o modestă creștere, cu 3 miliarde de euro, atingând 24 de miliarde de euro. Volumul mediu al operațiunilor principale de refinanțare (MRO) a crescut cu aproximativ 4 miliarde de euro, atingând 13 miliarde de euro, influențat de o participare sporită la sfârșitul anului. În contrast, media sumei operațiunilor de refinanțare pe termen lung de trei luni (LTRO) a scăzut cu 1 miliard de euro, ajungând la 11 miliarde de euro.

Analiza lichidității excedentare

Lichiditatea excedentară, definită ca rezervele deținute de bănci peste cerințele de rezervă minime obligatorii și accesul la facilități de depozitare, a scăzut cu 143 miliarde de euro în această revizuire, totalizând 2.470 miliarde de euro. Această metrică reprezintă diferența dintre lichiditatea totală injectată în sistemul bancar prin politică monetară și lichiditatea necesară băncilor pentru a acoperi rezervele minime. De la atingerea unui maxim de 4.748 miliarde de euro în noiembrie 2022, lichiditatea excedentară a fost într-o tendință descendentă constantă.

Dezvoltările ratelor de dobândă

Până la sfârșitul acestei perioade de revizuire, Consiliul Guvernatorilor a menținut stabilitatea ratelor pentru cele trei rate cheie ale ECB, inclusiv rata facilității de depozitare, care influențează în mod direct direcția generală a politicii monetare. Mai exact, ratele pentru facilitățile de depozitare, MRO și facilitățile de creditare marginale au rămas constante la 2,00%, 2,15% și 2,40% respectiv.

În această perioadă, rata medie pe termen scurt a euro (€STR) a crescut modest, dar a rămas negativă în raport cu rata facilității de depozitare. În medie, €STR s-a situat cu 7 puncte de bază sub rata facilității de depozitare, înregistrând o ușoară reducere față de observația anterioară de 7,5 puncte de bază în timpul ciclurilor de întreținere cinci și șase din 2025. În același mod, rata medie de repo din zona euro, conform indicelui RepoFunds Rate Euro, a rămas în apropiere de rata facilității de depozitare.

Concluzie

Această analiză detaliată evidențiază schimbări semnificative în condițiile de lichiditate și peisajul operațional al Eurosistemului. Ea subliniază impactul deciziilor strategice luate în legătură cu programele de achiziție de active și reflectează asupra implicațiilor mai ample pentru politica monetară și gestionarea lichidității în zona euro.